Cavalerul, care îl înfățișează pe Iancu de Hunedoara, a fost realizat ca omagiu pentru împăratul Franz Iosif I, la împlinirea a 25 de ani de la urcarea pe tronul Imperiului Austriac, ulterior (din 1867) Imperiul Austro – Ungar.
În anul 1873, lucrările de reabilitare ale castelului de la Hunedoara erau conduse de către arhitectul Imre Steindl. Monumentul fusese distrus de un incediu puternic în 13 aprilie 1854 și abia la sfârșitul anilor 1860 a intrat în renovare, lucrările fiind conduse de către Ferenc Schulcz (arhitect maghiar, care a condus lucrările de restaurare ale castelului de la Hunedoara între 1868 și 1870), iar după moartea acestuia, în 1870, i-au fost încredințate lui Imre Steindl (arhitect maghiar, cunoscut mai ales pentru proiectarea clădirii Parlamentului din Budapesta).
Tot în 1873, împăratul Franz Iosif I împlinea 25 de ani de domnie. Pentru a sărbători jubileul împăratului, la Viena a fost organizată Expoziția Mondială (în germană, Wiener Weltausstellung 1873), între 1 mai și 2 noiembrie 1873, unde au participat peste 30 de țări. Evenimentul a avut scopul de a demonstra prosperitatea imperiului și de a reafirma rolul Vienei ca centru european al inovației, culturii și industriei.
Transilvania era parte a regatului Ungariei, astfel că exponatele din această zonă au fost așezate în partea maghiară a expoziției.
Ideea plasării statuii pe Turnul Buzdugan i-a aparținut lui Ferenc Schulcz. Ea a fost preluată de Imre Steindl, care conducea lucrările de la castelul din Hunedoara și, probabil, a dorit să îi atragă atenția împăratului. Astfel, în iunie 1873, la turnătoria lui Ignác Schlick din Pesta se finalizează lucrările la statuia unui cavaler din bronz, care era destinată „pentru ornamentarea castelului de la Hunedoara. Totuși, această statuie va fi trimisă la Secțiunea Maghiară a Expoziției Mondiale, deoarece Majestatea Sa dorește să o vadă”[1]. În data de 5 iulie, statuia se găsea în curtea expoziției mondiale, în partea maghiară. Iată cum e descrisă vizita pe care Franz Iosif I a dedicat-o secțiunii maghiare a expoziției, în ziarul Neues Fremäsn-Blatt din data de 6 iulie 1873: „În curte, împăratul a remarcat piesa cu adevărat splendidă, <Cavalerul>, de la turnătoria de fier Schlick, turnată după un proiect al profesorului Steindl, destinată castelului regal din Hunedoara”[2].
Turnătoria Schlick din Pesta (astăzi, Budapesta, capitala Ungariei) a fost locul în care s-a turnat statuia cavalerului de la Hunedoara. Atelierul a fost deschis în 1843 de către Ignac Schlick, care a murit în 1868. Ginerele său, Frigyes Langelfeld, a condus apoi compania și, în 1869, a transformat-o într-o societate pe acțiuni. La Expoziția Mondială de la Viena din 1873, compania a participat cu numeroase produse și a primit mai multe premii. Fabrica a fost una dintre primele turnătorii de fier moderne din Ungaria.
Statuia a rămas la Expoziția Mondială de la Viena până în 2 noiembrie 1873. Apoi, ea a ajuns la Hunedoara, unde a fost ridicată pe Turnul Buzdugan în data de 23 noiembrie. Cum a decurs ceremonia, am aflat din ziarul Kelet: „în orele dimineții, a avut loc ridicarea pe turnul buzdugan al castelului a statuii cavalerului, înaltă de 2,77 metri și cu o greutate de aproximativ 300 kg. Evenimentul trezise deja un mare interes în rândul locuitorilor orașului nostru, iar după ora 10, când tunetele mortierelor și sunetele muzicii au dat semnalul începerii ridicării statuii, toți s-au grăbit să fie martori la acest spectacol interesant. În mai puțin de o oră și jumătate, statuia cavalerului în armură, cu aspect impunător, a fost așezată la locul său, fără niciun incident sau pericol, ceea ce dovedește calculul precis și priceperea celor responsabili. (…) Statuia a fost realizată la turnătoria Schlick din Pesta. Ea îl simbolizează pe eroul Hunyadi (n. n.: Iancu de Hunedoara/Hunyadi János) și arată că monumentul poate fi readus în curând la vechea sa glorie și splendoare. (…) Seara, intelectualii orașului s-au adunat în sala Societății de lectură, unde au ținut un banchet cu toasturi, pentru a-și arăta bucuria față de evenimentul de peste zi”[3].
În 18 septembrie 1887, împăratul Franz Iosif I, însoțit de arhiducele Franz Ferdinand, a vizitat castelul de la Hunedoara și a mai văzut încă o dată statuia, așezată de această dată pe Turnul Buzdugan, la câteva zeci de metri de sol.
Vremurile s-au schimbat și, în urma Primului Război Mondial, Transilvania s-a unit cu România, în 1 Decembrie 1918, care era regat, condus de regele Ferdinand, iar castelul a intrat în proprietatea statului român.
În 1956, la 500 de ani de la moartea lui Iancu de Hunedoara, guvernul Republicii Populare Romîne a dispus începerea lucrărilor de restaurare a castelului de la Hunedoara. Chiar și în perioada comunistă autoritățile și istoricii nu au încercat să ascundă faptul că statuia îl reprezintă pe Iancu de Hunedoara/Hunyadi János: „Acum este așezată – tot fără nicio justificare istorică – o statuie din metal a lui Ioan de Hunedoara în vârful acoperișului de pe bastionul buzduganului”[4].
În decembrie 1989, în timpul Revoluției Române, persoane necunoscute din Hunedoara au tras asupra statuii, aceasta prezentând mai multe urme de gloanțe. Din fericire, statuia nu a fost avariată grav.
În data de 5 noiembrie 2025, în cadrul lucrărilor de restaurare, conservare și punere în valoare a castelului, printr-un proiect finanțat prin Programul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), statuia a fost coborâtă de pe Turnul Buzdugan pentru a fi restaurată. Era pentru prima oară după 152 de ani când a fost coborâtă de acolo. Câteva săptămâni mai târziu, sub una dintre tălpile cavalerului a fost găsită o casetă metalică în care se afla un plic ce conținea două documente, unul în limba maghiară și altul în limba germană.
Documentul în limba maghiară:
„Această statuie a fost așezată în 23 noiembrie 1873
Steindl Imre din Pesta, ca arhitect al castelului regal de la Hunedoara,
Piatsek Gyula, conducător tehnic,
Angyán György, șef de atelier/echipă.
Hunedoara, 23 noiembrie 1873
Ivás Miklos, ajutor de dulgher din Hunedoara, cel care a ridicat schela”. (traducere text: Ioan Bodochi, muzeograf Muzeul Castelul Corvinilor).
Documentul în limba germană:
„Realizat în anul 1873 de
Josef Böhm, născut la Alba Regală,
Franz Kappus, născut în Timișoara,
Paul Puschnig, născut la Buda,
Ambii [?] au primit în anul 1873, la Expoziția Mondială de la Viena, ca premiu, Medalia Progresului pentru executarea tuturor lucrărilor de tinichigerie [scris?] de către Franz Kappus mpr. Paul Puschnig, în Buda”. Pe verticala documentului: „Din fabrica de vase de cositor <Schlick> – Societate pe Acțiuni”. (traducere text: Liviu Cîmpeanu, cercetător, Institutul de Cercetări Socio – Umane Sibiu).
După cum am precizat anterior, statuia a fost coborâtă de pe Turnul Buzdugan pentru a fi restaurată. Lucrarea a fost executată de către specialistul Traian Postelnicu (expert restaurator în metale, cu o experiență în domeniu de 15 ani), iar cavalerul a ajuns de această dată la Râmnicu Vâlcea, la sfârșitul lunii februarie 2026.
Restaurarea sa a fost posibilă datorită accesării fondurilor europene, prin Programul Național de Redresare și Reziliență. De altfel, din 2019, Castelul Corvinilor a beneficiat de fonduri europene, prin două proiecte, obținute de administrația locală, condusă de Dan Bobouțanu. În total, au fost executate lucrări în valoare de 11,6 milioane de euro. Director al Muzeului Castelului Corvinilor din Hunedoara este istoricul Sorin Tincu, doctor în arheologie.
Astăzi, 17 mai, statuia a fost reașezată pe Turnul Buzdugan.
Înainte de reamplasarea Cavalerului pe Turnul Buzdugan, pe lângă caseta originală conţinând copii ale documentelor descoperite în noiembrie anul trecut, la baza statuii a mai fost amplasată o casetă conţinând povestea acesteia, dar şi un mesaj al primarului municipiului Hunedoara, pe care îl redăm integral mai jos:
„ Celor care, peste ani, vor găsi și citi aceste rânduri,
Mă numesc Dan Bobouțanu și slujesc comunitatea din Hunedoara, ca primar din iunie 2016.
Astăzi, când clopotele bisericilor din oraș încep să bată, ridicăm, din nou, la locul său statuia lui Iancu de Hunedoara. O reașezăm pe Turnul Buzdugan printr-o coincidență simbolică, chiar în anul 2026, declarat în România „Anul Iancu de Hunedoara – Erou. Voievod. Legendă”. Se împlinesc 570 de ani de la victoria de la Belgrad din 1456, când, sub conducerea lui Iancu de Hunedoara, forțele creștine au apărat cetatea și au respins armata sultanului Mehmed al II-lea, cuceritorul Constantinopolului din 1453, oprind pentru aproape șapte decenii înaintarea otomană în Europa.
Binecuvântată să-i fie memoria, acum și în veacul vecilor!
Reașezăm astăzi această statuie ca pe o mărturie a timpului, ca pe o punte între generații. Cavalerul, chip al lui Iancu de Hunedoara, rămâne veghetor peste cetate, așa cum l-au privit cei din 1873, așa cum îl privim noi astăzi și așa cum îl vor privi cei care vor veni după noi.
Nu repunem la locul său doar un obiect de patrimoniu. Îi redăm castelului un simbol, o parte din sufletul său. Și, în același timp, legăm încă o dată prezentul de oamenii care, în 1873, au gândit și au ridicat această statuie cu speranță, migală, încredere, pricepere și mândrie. Noi nu facem decât să continuăm lucrarea începută de ei. După un proces de restaurare, statuia este repusă la locul său, pe același turn care a purtat-o mai bine de un secol și jumătate, veghind asupra Hunedoarei și asupra castelului său.
Între aceste două momente — 1873 și 2026 — se întinde întreaga noastră istorie modernă: vremuri imperiale, schimbări de granițe, războaie, regimuri politice diferite și, în final, responsabilitatea față de moștenirea excepțională pe care am primit-o și pe care suntem datori s-o transmitem celor care vor veni după noi. Ea nu aparține unei singure generații, ci tuturor celor care au fost și vor veni.
Acest castel nu este doar o construcție medievală, un monument pe care am avut onoarea să îl restaurăm. El ne obligă la memorie, respect și continuitate.
Este un loc al memoriei, iar cavalerul de pe turn este privirea lui către lume.
Acest moment aparține Hunedoarei de atunci, de acum și celei care va fi mereu.
Cu recunoștință față de înaintași și cu respect pentru viitor,
Primarul municipiului Hunedoara,
Dan Bobouțanu
Hunedoara, 17 mai 2026”.
Firma care a executat cele două proiecte este SC CORAL SRL din Tulcea, condusă de Cornel Constantin Georgescu și Radu Georgescu.
Componenții echipei care a executat lucrările necesare atât pentru coborârea statuii, cât și pentru așezarea ei la loc, pe Turnul Buzdugan: Gheorghiță Florea (șef șantier), George Samoilă, Ceoran Daniel Iacob, Constantin Botezatu și Eugen Dorungă.
Întreaga operațiune de reașezare a statuii pe Turnul Buzdugan din 17 mai 2026 a durat o oră și 10 minute.
La ceremonia de astăzi a participat și Lucia Maria Prejban, strănepoata lui George Dănilă, care era primar al Hunedoarei în anul 1873, atunci când a fost amplasată statuia pe Turnul Buzdugan.
[1] Ziarul Kolozsvári közlöny, Schlick pesti öntődéjében, nr. 141, 22 iunie 1873, p. 3.
[2] Ziarul Neues Fremäsn-Blatt, Weltausstellung 1873, Der Besuch Seiner Majestät auf der ungarischen Ausstellung, nr. 184, 6 iulie 1873, p. 4.
[3] Ziarul Kelet, Hunyadi szobra, nr. 271, 27.11.1873, p. 3.
[4] Oliver Velescu, Castelul de la Hunedoara, colecția „Monumentele patriei noastre”, București, Editura Meridian, 1968, p. 23.
Sursa fotografiilor: Primăria municipiului Hunedoara, Muzeul Castelul Corvinilor din Hunedoara, marcmaison.com, arhiva personală.